Tulburarea de personalitate tip borderline

Tulburarea de personalitate tip borderline este o afecțiune mintală din grupul tulburărilor de personalitate din grupul B, grup de tulburări caracterizat de emoții extreme și de comportament imprevizibil, dramatic.  Tulburarea borderline se dezvoltă în adolescență, sau în prima parte a vieții și se definește prin impulsivitate în reacții și în comportament, „furtuni de afecțiune”, relații haotice, imagine de sine și identitate instabile.

Cauzele care determină apariția tulburării borderline nu sunt cunoscute în totalitate, dar factorii de risc asociați cu predispoziția acesteia, au fost clasificați astfel:

Factori genetici și interni:

  • agregare familială demonstrată (mulți dintre bolnavii diagnosticați cu tulburare borderline au în familie pacienți cu: tulburare bipolară, schizofrenie, depresie sau ADHD)
  • organicitate cerebrală (leziuni cerebrale perinatale)
  • encefalite
  • traumatisme cerebrale și tulburări cerebrale
  • dezechilibrul serotoninei
  • tulburarea borderline este asociată cu defecte de funcționare a unor regiuni ale creierului (sistemul limbic, amigdala) sau regiuni implicate în reglarea emoțiilor

Factori de mediu:

  • traume în copilărie și/sau adolescență
  • abuz sexual sau fizic
  • abandon, neglijență sau supraimplicare parentală

Semne și simptome

Tulburarea de personalitate borderline se caracterizează prin următoarele semne și simptome:
eforturi permanente de a evita abandonul real ori imaginar;
tipar de relații interpersonale tumultos caracterizat de intensitate și instabilitate, cu alternarea idealizării și a devalorizării;
identitate și imagine de sine constant și marcat instabile;
cel puțin două domenii sunt afectate de impulsivitate (ex. abuz de substanțe, șofat periculos, cheltuirea excesivă a banilor, consum de alimente compulsiv, comportament sexual inadecvat, etc);
amenințări, acte sau gesturi suicidare recurente sau comportamente auto-distructive;
instabilitate afectivă datorată unei reactivități accentuate a dispoziției (dispoziție disforică intensă și episodică, iritabilitate, irascibilitate, anxietate care durează de la câteva ore la câteva zile);
senzație de gol lăuntric prezentă cronic;
mânie și nervozitate inadecvate sau imposibilitatea de a își controla mânia (ex. lupte fizice repetate);
în directă legătură cu stresul, pot să apară tranzitoriu: ideație paranoidă sau simptome disociative severe (ex. episoade micropsihotice).

Conform clasificării DSM-5 (clasificarea americană a bolilor mintale), pentru a stabili diagnosticul de tulburare de personalitate de tip borderline, un individ trebuie să întrunească 5 din cele 9 semne și simptome enumerate mai sus. Diagnosticarea tulburării borderline este dificilă pentru că există similitudini cu simptomele altor boli psihiatrice, de aceea diagnosticul este stabilit de medicul psihiatru având în vedere simptomatologia, istoricul și durata simptomatologiei, mediul familial, eventualele comorbidități psihice ori fizice.

Prevalența tulburării bordeline este de aproximativ 2% din populația generală, între acești bolnavi 90% au încă un diagnostic psihiatric asociat, iar 40% au încă două diagnostice psihiatrice asociate. Tulburarea borderline este mai frecventă la femei decât la bărbați, iar tiparele de comportament pot fi ușor diferite: femeile pot manifesta mai frecvent comportament de auto-vătămare, bărbații pot prezenta mai des un comportament exploziv și furios, cât și comportamente de risc.

 

Complicații

Instabilitatea comportamentului determină incapacitatea de a atinge diferite țeluri;

Randament scăzut la locul de muncă sau chiar pierderea acestuia;

Auto-lezare sau cicatrici rezultate în urma încercărilor de suicid;

Tulburări de socializare care pot merge până la izolare;

Incapacitatea de a relaționa, frecvente despărțiri sau divorțuri;

Pierderea forței financiare și a capacității de întreținere;

Tulburări ale dispoziției (Depresie, Anxietate, Tulburare bipolară);

Tulburări de apetit (binge eating);

Abuz de alcool și/sau alte substanțe;

Psihoze;

Tulburări sexuale, relații abuzive, toxice;

Deces (suicid sau accidente cauzate de teribilismul comportamental).

 

Evoluție

Pacientul diagnosticat cu tulburare de comportament tip borderline poate avea o evoluție variabilă, iar către sfârșitul vieții ne putem aștepta la o anumită ameliorare. Această tulburare este asociată cu o rată mare de suicid de aproximativ 10%, în cazul pacienților care nu au fost responsivi la tratament și terapie.

Tratament

Tratamentul tulburării borderline este mixt și include:

Psihoterapie suportivă și exploratorie: controlarea psihozei de transfer, al cotransferului, terapeutul funcționează ca ego auxiliar, setează limite și oferă structură.

Terapie cognitiv – comportamentală: utilă în controlul impulsurilor și al mâniei, în reducerea senzitivității la critică și rejecție, sunt antrenate abilitățile sociale.

Terapia dialectic-comportamentală (DBT): gold standard pentru tratarea tulburării borderline, se caracterizează prin:

  • reducerea comportamentului suicidar, auto-agresiunilor, zilelor de spitalizare psihiatrică, a stărilor depresive,
  • renunțările la tratament, consumul de substanțe, impulsivitate și furie,
  • creșterea calității vieții și nivelului global de funcționare.

Terapia dialectic-comportamentală este alcătuită din: terapie individuală, grup de psihoeducație și grup de intervizare pentru psihoterapeuți.

Terapia focusată pe scheme: psihoterapie integrativă, combinând teorie și tehnici de terapie existente

Psihofarmacologie

  • antidepresive
  • antipsihotice
  • stabilizatori ai dispoziției

În cazul simptomatologiei severe este necesară internarea, dar de regulă spitalizările pentru crize sunt scurte.

Concluzii

Afecțiunile mintale nu trebuie neglijate, acestea necesită conștientizare, evaluare și intervenție psihiatrică pentru creșterea calității vieții.

 

Dr. Elena Coman

Dr. Laura Galer

Deschide chat
Ai nevoie de ajutor?
Buna!
Ai nevoie de ajutor?