Episodul depresiv major

Episodul depresiv major


Tulburările dispoziției sunt condiții frecvente, potențial letale și foarte tratabile, în care pacienții resimt dispoziții anormal de crescute sau de scăzute. Depresia este, probabil, cea mai frecventă tulburare psihică, fiind întâlnită , dar mai puțin diagnosticată , în toate tipurile de servicii medicale. Conform OMS, depresia va fi în 2020 a doua cauză de morbiditate în lume. Prevalența pe durata vieții este de 25% pentru femei și 12% pentru bărbați.

Cauzele depresiei:

  • Biologice : depleția de serotonină se asociază cu depresie
  • Genetice: rudele de gradul I ale pacienților cu depresie au risc de 10-13% de a face boala.
  • Cognitiv-comportamentale : teoria conform căreia depresia este incapacitatea persoanei de a controla evenimentele existențiale.
  • Evenimentele de viață stresante: pierderea unui părinte înainte de vârsta de 11 ani este evenimentul de viață cel mai asociat cu dezvoltarea ulterioară a depresiei.

Factori de risc pentru depresie:


  • Istoric familial de depresie, mai ales la rudele de gradul I
  • Istoric de tentative de suicid
  • Sexul feminin
  • Tulburările de somn
  • Dureri cronice nediferențiate
  • Perioada de după naștere – post-partum
  • Alte boli fizice: cancer, diabet, boală Parkinson
  • Absența suportului social, evenimente stresante
  • Consum de substanțe interzise și/sau alcool

Semne și simptome:


  • Dispoziție depresivă – sentiment subiectiv de tristețe pentru o perioadă lungă de timp
  • Anhedonie – incapacitatea de a simți plăcere
  • Retragere socială
  • Lipsa motivației
  • Semne vegetative: scăderea sau creștere în greutate, oboseală excesivă cu scăderea energiei, insomnie sau somnolență accentuată, constipație, cefalee.
  • Ideația suicidară apare la 60% din pacienții depresivi iar 15% încearcă să se sinucidă
  • Sentimente de devalorizare, de vinovăție, sărăcire a conținutului gândirii și a vorbirii
  • Halucinații și idei delirante care sunt congruente cu dispoziția

Elemente specifice ale depresiei în raport cu vârsta:


  • Prepubertar: acuze fizice, agitație, halucinații auditive – o singură voce, anxietate, fobii
  • Adolescență: abuz de substanțe, comportament antisocial, neliniște, chiul, dificultăți școlare, sensibilitate crescută la respingere.
  • Vârsnici: tulburări de memorie, dezorientare, confuzie, apatie, distractibilitate.

Tratament:

Episoadele depresive majore sunt tratabile la 70-80% dintre pacienți. Medicul ar trebui să integreze farmacoterapia cu intervențiile psihoterapeutice. Tratamentul de primă linie constă în antidepresive de tip SSRI care au o tolerabilitate și eficacitate crescută. Se pot pot adăuga anxiolitice sau benzodiazepine pentru controlul anxietății respectiv al insomniei. Dozele vot fi scăzute treptat pentru a evita apariției toleranței sau dependenței.

Dacă există halucinații sau idei delirante sunt utile antipsihoticele antipice. Tratamentul antidepresiv este recomandat pe o perioadă de 6 luni la primul episod. În caz de recidivă perioada se poate prelungi.

Psihoterapia asociată cu medicația este mai utilă decât oricare dintre aceste tratamente aplicate izolate. Terapia cognitiv-comportamentală: se bazează pe corectarea distorsiunilor cognitive care duc la apariția depresiei și a comportamentelor asociate. Terapia psihanalitică: înțelegerea conflictelor și motivațiilor inconștiente care susțin și alimentează depresia. Terapia de grup: pacienții pot beneficia de sprijinul ,ventilația emoțională și întărirea pozitivă oferită de grupuri.

Deschide chat
Ai nevoie de ajutor?
Buna!
Ai nevoie de ajutor?