Tulburările de comportament datorate uzului de droguri

Deși academic folosim ca și termen “Tulburare de consum de substanțe”, ne referim în esență la dependența de droguri, un termen recunoscut cu ușurință în societate. Această afirmație despre un om conferă deja și un anumit statut cu o încărcătura emoțională despre cum este el perceput. Un prim pas spre ajutor este conștientizarea simptomelor provocate de consumul de droguri: tulburări psihotice, dezorganizare a gândirii, probleme de comportament în social și în relațiile cu cei cunoscuți și răspunsuri emoționale în dezacord cu situația, înțelegerea acestora și recomandarea de tratament psihiatric. Criteriul principal al diagnosticului de dependență, și diferența față de consumul nociv al unei substanțe, constă în incapacitatea persoanei de a se opri din consum în ciuda problemelor de sănătate, sociale și profesionale provocate de respectiva substanță.

Această dependență de droguri poate afecta persoanele din toate categoriile sociale, de toate vârstele, fiind o problemă ce îi afectează atât pe cei ce consumă, cât și pe ceilalți membri de familie, prieteni, colegi din mediul profesional. Este necesar ca toți oamenii implicați să devină element de sprijin, siguranță și susținere pentru consumator. Tratamentul medicamentos al sevrajului fizic sau psihic recomandat de psihiatru, legătura periodică cu acesta, o bună relație de familie acasă, un mediu familial dominat de speranță, încurajare și sprijin pot deveni o rețetă de succes în menținerea abstinenței față de substanțe. Recuperarea psihică după consumul de substanțe este un drum anevoios, de lungă durată, dar care poate fi un proces de schimbare către potențialul maxim al persoanei ce până la acel moment era sub influența dependenței. Creșterea calității vieții, adaptarea în social și profesional a persoanei dependente sunt deziderate de tratament eficient.

Tulburările legate de consumul de substanțe implică conform ICD [International Classification of Diseases = Clasificarea statistică internațională a bolilor și a problemelor de sănătate înrudite] 10 clase de substanțe: alcool, substanțe opioide, cannabis, sedative și hipnotice, cocaina, substanțe stimulante, cofeina, substanțe halucinogene, tutun, solvenți volatili, alte substanțe necunoscute. Atât dependența de diverse substanțe, cât și dependența de comportamente (jocul patologic de noroc) au în comun activarea directă a sistemului cerebral de recompense. Acest sistem cerebral foarte important, ne conduce comportamentul către stimuli plăcuți, el ne ajuta să evitam emoțiile negative, îndepărtându-ne de trăirea efectivă a realității. Sistemul de recompensă conturează dorința de repetare a unui comportament și crearea unui obicei din acesta. O recompensă este stimulul care determină apetitul de a modifica comportamentul, practic conturează dependența. Recompensele funcționează ca întăritori ai comportamentului adictiv. Deseori, baza acestor tulburări de dependență, poate fi observată cu mult timp înainte de conștientizarea reală a dependenței. Persoanele cu un nivel mai scăzut de auto-control sunt mai predispuse la a dezvolta dependențe de droguri. Modificarea circuitelor cerebrale rămâne persistentă și după tratarea sevrajului, fiind un comportament învățat, facil, la care pacientul se poate întoarce în orice moment. Efectele acestui comportament sunt recăderile dese și nevoia (craving) de substanță în momentul în care pacienții experimentează emoții negative la care înainte făceau față cu ușurință prin consum.

Utilizarea de droguri devine o obișnuință și reprezintă o problemă din momentul în care persoana nu își mai poate face îndatoririle firești ale vieții. Practic, fiecare activitate din viața curentă trece în plan secund, persoana dependentă alegând să își contureze toată activitatea în jurul procurării, consumului și stării date de substanțe. Nevoia intensă de consum este nestăpânită, astfel persoana recurgând la orice act imoral sau ilegal pentru a procura substanța respectivă. Astfel persoanele dependente capătă un comportament antisocial care le predispune la probleme de ordin legal. Dacă mediul inițial de existență implică asocierea cu alte persoane dependente de aceleași substanțe, situația devine și mai complicată pentru că o dată cu decizia de a menține abstinența, pacientul trebuie să decidă și autoexcluderea din acel grup. Dependența de substanță duce la lipsa de motivație pentru orice activitate socială, profesională sau recreativă, astfel ca persoanele dependente pot ajunge în punctul în care își pierd familia, prietenii, locul de muncă doar pentru a-și canaliza toată energia pe consumul substanței dorite.

În echipa angrenată în ajutorul unei persoane dependente de droguri, rolul medicului psihiatru este acela de a trata sevrajul și de a acorda tratament farmacologic al dependenței pentru micșorarea cravingului și menținerea unei stări emoționale în echilibru care să ajute persoana să nu se întoarcă la acel comportament distructiv deja cunoscut. Din această echipă terapeutică ar trebui să facă parte și un psihoterapeut specializat în adicții și, nu în ultimul rând, familia!

Sevrajul apare o dată cu scăderea concentrației din sânge și din țesuturi a drogului, în cazul unui pacient ce a menținut o perioadă lungă de timp nivelul de substanță la un nivel ridicat. În mod normal, o dată cu apariția sevrajului, persoana va relua consumul pentru a înlătura simptomele specifice. În cazul unui tratament farmacologic psihiatric, pacientul primește tratament care să ajute la diminuarea simptomelor de sevraj. Semnele de sevraj caracteristice alcoolului, opioidelor, sedativelor, hipnoticelor și anxioliticelor sunt atât fizice cât și psihice.

Cele fizice sunt reprezentate de stare generală alterată, tremur al extremităților, transpirații profuze, dureri musculo-scheletale, cefalee, hipertensiune arterială cu puls crescut.

Cele psihice sunt dominate de iritabilitate, irascibilitate, tolerantă scăzută la frustrare, un comportament dominat de dorința acerbă de a ajunge la substanță.

Sevrajul în cazul substanțelor stimulante (amfetamine și cocaină), tutunului sau cannabis-ului este de ordin psihic în mai mare măsură decât fizic. Toleranța la o substanță apare în momentul în care organismul este deja obișnuit cu o doză din acea substanță, astfel că pacientul începe să crească doza în mod succesiv ajungând la doze mari din respectiva substanță. Totodată toleranța este particular raportată la fiecare persoană în parte în funcție de rapiditatea metabolizării, ce este diferită de la individ la individ.

 

Dependența de Opioide

Opioidele sunt utilizate la scară largă în farmacologia durerii, ca anestezice, dar au devenit și un drog foarte adictiv secundar stării ce o conferă. Ca efect farmacologic, opiaceele au efect analgezic, scad tonusul muscular, dau somnolență, scad numărul de respirații, creează o dispoziție disforică. Printre drogurile opiacee cele mai utilizate sunt heroina și metadona. Heroina este un produs natural obținut din rășina de mac. Opiul este o substanță lăptoasă, ce prin diferite transformări chimice devine morfină, aceasta din urmă stând la baza obținerii heroinei. Heroina este o substanță sedativă puternică, cu o capacitate de a crea dependență foarte mare. Astfel sevrajul de heroină este foarte puternic, apare destul de repede post începerea consumului și este reprezentat de un sevraj fizic foarte puternic, cu multiple simptome somatice. Consumul de heroină implică numeroase probleme de sănătate fizică și mentală mai ales de ordin infecțios datorită administrării injectabile cu ace folosite (nesterile). Astfel un consumator de heroină poate avea hepatite virale, HIV, leziuni infecțioase la locul de injectare.

 

Dependența de Cocaină

Cocaina este o substanță extrasă din planta Erythroxylum coca, foarte răspândita în America de Sud. Aceasta este o substanță stimulantă a sistemului nervos central, cu o capacitate de dependență mai mult psihică decât fizică. Astfel, vorbim de o persoană dependentă de cocaină în momentul în care aceasta adoptă un comportament compulsiv, dominat de pierderea controlului acțiunilor diurne în favoarea consumului continuu de cocaină. Deseori, această dependență este tratată cu ușurință prin stabilirea clară a stării ce a dus la dorința de consum. În contextul oricărei dependențe psihice este important de analizat motivul pentru care pacientul dorește să își modifice realitatea și ajutat spre a accepta realitatea și a acționa în acest sens.

Astfel în tratamentul dependenței de cocaină, ca și în cazul celorlalte substanțe ce dau sevraje psihice, rolul psihiatrului este de a ajuta farmacologic la menținerea unei stări de bine, de oprire a pulsiunii de consum, dar creerea unei conexiuni cu un psihoterapeut, pe termen lung, este de mare ajutor pentru menținerea abstinenței.

 

Dependența de Cannabis

Denumirea populară a plantei de Cannabis – Cannabis Sativa L este Marijuana. Aceasta face parte din aceeași familie cu hameiul. Cannabisul, alături de tutun și alcool este una dintre cele mai frecvent utilizate substanțe, încă de la vârste foarte tinere, cu un consum recreațional foarte larg răspândit. Dependența de cannabis devine evidentă o dată cu apariția simptomelor de dependență descrise anterior. Din cauza faptului că uzul de Marijuana este larg răspândit, deseori se pune problema negării dependenței de această substanță. Acesta reușește să își conștientizeze problema o dată cu apariția simptomelor cognitive, astfel că pacientul pierde capacitatea de concentrare, pierde capacitatea de memorare pe termen lung. Sevrajul de cannabis este dominat de iritabilitate, irascibilitate, insomnie sau perturbări de vise, nervozitate, tulburări de dispoziție, anxietate. Primul pas în tratamentul acestei dependențe este recunoașterea ei. Implicarea pacientului din nou în activitățile sociale, profesionale și de familie sunt de mare ajutor în tratamentul perioadei de sevraj.

Rolul medicului psihiatru este de a diminua starea depresivă, accesele de nervozitate și tulburările de somn prin tratament farmacologic.

 

Dependența de etnobotanice

Substanțele etnobotanice sunt substanțe psihoactive nereglementate pentru uz, fiind de fapt un amestec de substanțe sintetice ce deseori sunt destinate pentru cu totul alt uz decât cel uman. Cea mai mare problemă a acestor droguri este faptul că nu știm ce conțin de fapt, se pot vinde cu ușurință pe internet în diverse scopuri, deseori compoziția de pe ambalaj fiind mult diferită de ceea ce conțin în realitate. Ideea că sunt legale provine practic din faptul că substanțele de bază sunt admise în țară, dar nu în scop de uz uman.

Etnobotanicele, în funcție de starea ce o conferă sunt:

  • Stimulante – acestea provoacă stări asemănătoare cu amfetaminele, pacientul fiind euforic, extrem de activ cerebral și fizic. Această activare cerebrală puternică constituie un dezechilibru serios ce deseori crește riscul de apariție a episodului psihotic și totodată creează dezechilibre fizice la nivel cardiac și respirator.
  • Sedative – sunt substanțe ce oferă senzații similare cu benzodiazepinele, sedativele, hipnoticele și cannabisul. Acestea dau o stare de anxietate extremă în momentul în care se oprește consumul, crescând riscul de deces, pacientul simțind o frică extraordinar de mare, inexplicabilă care îl conduce către acte necugetate.
  • Halucinogene – sunt substanțe ce afectează funcția perceptuală, inducând stări halucinatorii atât vizuale, cât și auditive. Apar episoade de depersonalizare, de ieșire din realitate, uneori pacienții afirmă că se conectează cu universul și accesează inconștientul colectiv în acele momente. În realitate, există senzații de separare între corp și minte, predispunând consumatorul la acțiuni ce îl pot pune în pericol.

 

Uzul de etnobotanice este periculos datorită tabloului divers al simptomelor dependenței dominat atât de simptome fizice ca scăderea în greutate, constipația cronică, tahicardia paroxistică, hipertensiune arterială, extrasistole atriale, transpirații profuze, cât și simptome psihice cum sunt: comportament impulsiv, neliniște psiho-motorie, iritabilitate, episoade psihotice, episoade confuzionale, dispoziție depresivă sau disforică, anxietate extremă însoțită de episoade paranoide de urmărire. Din cauza faptului că substanțele din compoziția etnobotanicelor nu ne sunt pe deplin cunoscute, sevrajul la aceste substanțe este diferit de la persoană la persoană, cu puține elemente comune, fiind foarte greu de suportat de către pacient. Astfel tratamentul farmacologic al persoanei consumatoare de etnobotanice este complex, bazat pe prevenția simptomelor fizice extreme cum este hipertensiunea arterială ce poate duce până la infarct sau accident vascular cerebral, coma și chiar deces, prevenția episoadelor psihotice, prevenirea auto-agresiunii pacientului în episoadele de neliniște și tratamentul restului simptomelor fizice ce însoțesc sevrajul.

 

Dr. Elena Coman

Dr. Oana Pungă

Deschide chat
Ai nevoie de ajutor?
Buna!
Ai nevoie de ajutor?