Demența

Demența reprezintă un sindrom caracterizat prin deficite cognitive multiple, ce includ alterarea memoriei, orientării, înțelegerii, atenției, judecății, a capacității de calculare, învățare și comunicare. De asemenea sunt afectate abilitatea de a îndeplini sarcinile zilnice și capacitatea de a controla emoțiile.

Cauzele demenței:

Demența este determinată de deteriorarea simultană a unor celule nervoase din diferite arii ale creierului. Manifestările fiecărui individ sunt diferite în funcție de regiunea din creier afectată.

Principalele cauze ale demenței sunt:

A. Afecțiuni degenerative – caracterizate de incurabilitate. Cele mai întâlnite boli ce cauzează demență degenerativă sunt:

Alzheimer: cea mai frecventă formă de demență, se instalează treptat, insidios și lent progresiv. Este de două tipuri în funcție de debut: tardiv (după vârsta de 65 de ani) și precoce (înainte de 65 de ani). Apariția acestei demențe este dată de depunerea în creier de particule de țesut cerebral cauzând astfel moartea unor celule învecinate și de hipoactivitatea neurotransmițătorilor acetilcolină și noradrenalină determinată de boala Alzheimer, responsabilă pentru transmiterea lentă a impulsurilor nervoase între celule. Primul semn care apare în evoluția bolii este pierderea memoriei de scurta durată.

Demența vasculară: al doilea tip de demență ca frecvență, rezultă din boala cerebro-vasculară. Acest tip de demență progresează treptat, cu fiecare infarct cerebral suferit de bolnav. Pacienții vor experimenta momente în care funcționarea este înrăutățită, apoi ameliorată, până la următorul infarct.

Boala Pick: este o demență degenerativă primară, rară. Precoce pot să apară semne de comportament dezinhibat (hipersexualitate, hiperoralitate și placiditate) datorate atrofiei, pierderii neuronale, gliozei și depozitelor intraneuronale (corpii Pick) la nivelul lobilor frontali și temporali.

Boala Creutzfeldt-Jakob: demență cauzată de infecția cu prioni (proteine replicative care cauzează maladii spongiforme provenite din transplanturi contaminate sau carne de vită infectată). Boala este fatală în 6 până la 12 luni de la diagnostic.

Boala Huntington: boală autozomal dominantă, caracterizată prin mișcări coreo-atetozice și demență cu elemente psihotice.

Boala cu corpi Lewy – corpii Lewy interferă cu transmiterea semnalelor între neuroni. Simptome generate: halucinații vizuale, tremor specific bolii Parkinson, alterarea stării de conștiență.

 

B. Alte cauze – se caracterizează prin reversibilitate:

afecțiuni renale

afecțiuni tiroidiene

infecții respiratorii sau urinare

deficiențe de vitamine (rar)

intoxicații (metale grele, pesticide, droguri, alcool, plumb)

medicamente – efecte secundare

tumori cerebrale

anoxie (lipsa oxigenului din sânge și țesuturi)

pseudo-demența: produsă de depresie. Celulele creierului nu sunt afectate, ci depresia provoacă persoanei afectate pierderi de concentrare și de motivație.

 

Factori de risc:

vârsta – riscul de apariție al demenței crește cu înaintarea în vârstă

istoricul familial – riscul de a dezvolta aceasta boală este mai crescut  la persoanele cu istoric familial de demență

sindromul Down – ajunse la o vârstă mijlocie aceste persoane prezintă boala Alzheimer cu debut precoce

dieta și exerciții fizice – persoanele cu dietă neadecvată și sedentare pot avea risc crescut de demență

fumatul și consumul excesiv de alcool – pot crește riscul apariției demenței

factori cardiovasculari (hipertensiunnea arterială, nivel crescut de colesterol, obezitate, ateroscleroză)

diabetul zaharat necontrolat

depresia

deficitul de vitamine (D, B6,B12, acid folic)

apneeea in somn

 

Semne și simptome:

pierderea progresivă și frecventă a memoriei

pierderea capacității de a învăța și de a acorda atenție

izolare socială

confuzie

schimbări de personalitate

scăderea până la pierderea capacității de îngrijire și realizare a sarcinilor zilnice

 

Complicații:

afectarea siguranței personale și a celor din jur (persoanele cu acest diagnostic pot declanșa incidente când gătesc, merg singure sau șofează)

alimentare slabă – în unele cazuri bolnavii nu mai consideră necesar aportul alimentar sau nu mai sunt capabile să mestece sau să înghită bolul alimentar.

incapacitatea de a se îngriji – odată cu evoluția demenței, activități precum spălatul, îmbrăcatul, automedicația nu mai pot fi realizate

 

Diagnosticarea demenței:

evaluare medicală (simptome, debut, context)

analize de laborator (nivelul vitaminei B12, HIV, hormoni tiroidieni, glicemie, transaminaze, examen toxicologic, puncție lombară pentru proteinele din măduva osoasă)

teste imagistice (CT, RMN)

examen psihologic cu determinarea testelor cognitive

 

Tratament:

În prezent există medicamente care îmbunătățesc cogniția și încetinesc declinul cognitiv pentru unii pacienți, sau pot stopa anumite simptome pentru alți bolnavi.

Tratamentul cauzelor:

vitaminoterapie

intervenții chirurgicale pentru tumori

tratarea depresiei

corectarea hipotiroidismului

întreruperea tratamentelor medicamentoase care determină simptome specifice demenței

 

Tratamentul stopării sau încetinirii evoluției demenței:

Donepezil – scade degradarea cognitivă

Rivastigmină – ameliorează deficitele cognitive

Tacrin – crește nivelul acetilcolinei în cortex

Memantin – blochează efectele unor substanțe din creier

Pacientul cu demență trebuie să beneficieze de îngrijire atentă, astfel încât să nu își facă rău și pentru a se bucura de o viață cât mai demnă, intr-un mediu cat mai sigur.

 

Dr. Elena Coman

Dr. Laura Galer

Deschide chat
Ai nevoie de ajutor?
Buna!
Ai nevoie de ajutor?