Demența reprezintă un sindrom caracterizat prin deficite cognitive multiple, ce includ alterarea memoriei, orientării, înțelegerii, atenției, judecății, a capacității de calculare, învățare și comunicare. De asemenea sunt afectate abilitatea de a îndeplini sarcinile zilnice și capacitatea de a controla emoțiile.
Cauzele demenței:
Demența este determinată de deteriorarea simultană a unor celule nervoase din diferite arii ale creierului. Manifestările fiecărui individ sunt diferite în funcție de regiunea din creier afectată.
Principalele cauze ale demenței sunt:
A. Afecțiuni degenerative – caracterizate de incurabilitate. Cele mai întâlnite boli ce cauzează demență degenerativă sunt:
Alzheimer: cea mai frecventă formă de demență, se instalează treptat, insidios și lent progresiv. Este de două tipuri în funcție de debut: tardiv (după vârsta de 65 de ani) și precoce (înainte de 65 de ani). Apariția acestei demențe este dată de depunerea în creier de particule de țesut cerebral cauzând astfel moartea unor celule învecinate și de hipoactivitatea neurotransmițătorilor acetilcolină și noradrenalină determinată de boala Alzheimer, responsabilă pentru transmiterea lentă a impulsurilor nervoase între celule. Primul semn care apare în evoluția bolii este pierderea memoriei de scurta durată.
Demența vasculară: al doilea tip de demență ca frecvență, rezultă din boala cerebro-vasculară. Acest tip de demență progresează treptat, cu fiecare infarct cerebral suferit de bolnav. Pacienții vor experimenta momente în care funcționarea este înrăutățită, apoi ameliorată, până la următorul infarct.
Boala Pick: este o demență degenerativă primară, rară. Precoce pot să apară semne de comportament dezinhibat (hipersexualitate, hiperoralitate și placiditate) datorate atrofiei, pierderii neuronale, gliozei și depozitelor intraneuronale (corpii Pick) la nivelul lobilor frontali și temporali.
Boala Creutzfeldt-Jakob: demență cauzată de infecția cu prioni (proteine replicative care cauzează maladii spongiforme provenite din transplanturi contaminate sau carne de vită infectată). Boala este fatală în 6 până la 12 luni de la diagnostic.
Boala Huntington: boală autozomal dominantă, caracterizată prin mișcări coreo-atetozice și demență cu elemente psihotice.
Boala cu corpi Lewy – corpii Lewy interferă cu transmiterea semnalelor între neuroni. Simptome generate: halucinații vizuale, tremor specific bolii Parkinson, alterarea stării de conștiență.
B. Alte cauze – se caracterizează prin reversibilitate:
afecțiuni renale
afecțiuni tiroidiene
infecții respiratorii sau urinare
deficiențe de vitamine (rar)
intoxicații (metale grele, pesticide, droguri, alcool, plumb)
medicamente – efecte secundare
tumori cerebrale
anoxie (lipsa oxigenului din sânge și țesuturi)
pseudo-demența: produsă de depresie. Celulele creierului nu sunt afectate, ci depresia provoacă persoanei afectate pierderi de concentrare și de motivație.
Factori de risc:
vârsta – riscul de apariție al demenței crește cu înaintarea în vârstă
istoricul familial – riscul de a dezvolta aceasta boală este mai crescut la persoanele cu istoric familial de demență
sindromul Down – ajunse la o vârstă mijlocie aceste persoane prezintă boala Alzheimer cu debut precoce
dieta și exerciții fizice – persoanele cu dietă neadecvată și sedentare pot avea risc crescut de demență
fumatul și consumul excesiv de alcool – pot crește riscul apariției demenței
factori cardiovasculari (hipertensiunnea arterială, nivel crescut de colesterol, obezitate, ateroscleroză)
diabetul zaharat necontrolat
depresia
deficitul de vitamine (D, B6,B12, acid folic)
apneeea in somn
Semne și simptome:
pierderea progresivă și frecventă a memoriei
pierderea capacității de a învăța și de a acorda atenție
izolare socială
confuzie
schimbări de personalitate
scăderea până la pierderea capacității de îngrijire și realizare a sarcinilor zilnice
Complicații:
afectarea siguranței personale și a celor din jur (persoanele cu acest diagnostic pot declanșa incidente când gătesc, merg singure sau șofează)
alimentare slabă – în unele cazuri bolnavii nu mai consideră necesar aportul alimentar sau nu mai sunt capabile să mestece sau să înghită bolul alimentar.
incapacitatea de a se îngriji – odată cu evoluția demenței, activități precum spălatul, îmbrăcatul, automedicația nu mai pot fi realizate
Diagnosticarea demenței:
evaluare medicală (simptome, debut, context)
analize de laborator (nivelul vitaminei B12, HIV, hormoni tiroidieni, glicemie, transaminaze, examen toxicologic, puncție lombară pentru proteinele din măduva osoasă)
teste imagistice (CT, RMN)
examen psihologic cu determinarea testelor cognitive
Tratament:
În prezent există medicamente care îmbunătățesc cogniția și încetinesc declinul cognitiv pentru unii pacienți, sau pot stopa anumite simptome pentru alți bolnavi.
Tratamentul cauzelor:
vitaminoterapie
intervenții chirurgicale pentru tumori
tratarea depresiei
corectarea hipotiroidismului
întreruperea tratamentelor medicamentoase care determină simptome specifice demenței
Tratamentul stopării sau încetinirii evoluției demenței:
Donepezil – scade degradarea cognitivă
Rivastigmină – ameliorează deficitele cognitive
Tacrin – crește nivelul acetilcolinei în cortex
Memantin – blochează efectele unor substanțe din creier
Pacientul cu demență trebuie să beneficieze de îngrijire atentă, astfel încât să nu își facă rău și pentru a se bucura de o viață cât mai demnă, intr-un mediu cat mai sigur.
Dr. Elena Coman
Dr. Laura Galer